(art.67-art.70 din Legea nr.192/2006)

În cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împacarea partilor înlatura raspunderea penala, medierea poate fi calea cea mai potrivita ca partile sa ajunga la un acord.
Nici în restul cauzelor penale medierea nu este exclusa, întrucât o serie de aspecte importante în cadrul procesului penal pot fi solutionate prin mendiere, mai ales cu privire la latura civila.

Fiind si în acest caz o alegere  a partilor daca apeleaza sau nu la procedura medierii, în Legea nr.192/2006, în cuprinsul alin.(2) al art. 67 se precizeaza expres:”Nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constrânsi sa accepte procedura medierii” .
Dreptul la asistenta juridica este un drept esential ce este necesar a fi respectat si în procedura medierii. Acest aspect este reglementat expres în cuprinsul art. 68 din Legea nr.192/2006, care prevede:
”(1)În cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare astfel încât sa fie garantat dreptul fiecarei parti la asistenta juridica si, daca este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie sa arate daca partile au beneficiat de asistenta unui avocat si de serviciile unui interpret ori, dupa caz, sa mentioneze faptul ca au renuntat expres la acestea”
(2) În cazul minorilor, garantiile prevazute de lege pentru desfasurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzator, si în cadrul procedurii de mediere” .
Partile pot apela la mediere atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de judecata, efectele parcurgerii procedurii de mediere fiind specifice fiecarei etape:
INAINTEA ÎNCEPERII PROCESULUI PENAL
” (1) În cazul în care procedura de mediere se desfasoara înaintea începerii procesului penal si aceasta se închide prin împacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza, pentru aceeasi fapta, organul de urmarire penala sau, dupa caz,  instanta de judecata. (n.n.- în urma modificarii art.279 Cod proc.pen. prin Legea nr.356/2006 plângerea prealabila se adreseaza organelor de cercetare penala sau procurorului, iar nu instantei de judecata).
(2) Daca procedura de mediere a fost declansata în termenul prevazut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii. Daca partile aflate în conflict nu s-au împacat, persoana vatamata poate introduce plângerea prealabila în acelasi termen, care îsi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.”- (art.69 din Legea nr.192/2006 cu modificarile ulterioare).

DUPA ÎNCEPEREA PROCESULUI PENAL
” (1) În cazul în care medierea se desfasoara dupa începerea procesului penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se suspenda, în temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere”.
(2) Suspendarea dureaza pâna când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevazute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere”;
(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin care se constata ca partile nu s-au împacat, sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului prevazut de art.2”;
(5) Pentru solutionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat sa transmita organului judiciar acordul de mediere si procesul verbal de încheiere a medierii în original si în format electronic daca partile au ajuns la o întelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situatiile prevazute la art. 56 alin.(1) lit.b) si c) – (art.70 din Legea nr.192/2006 cu modificarile ulterioare).
Pentru cazul în care partile se prezinta la mediator pentru a putea decide ulterior daca  mai este cazul sa formuleze sau nu plângere penala prealabila, ori daca solicita instantei încetarea procesului penal prin împacarea partilor, dupa caz,  consider ca este util ca mediatorul sa cunoasca aspectele importante cu privire la PLÂNGEREA  PREALABILA, astfel încât sa poata desfasura procedura medierii cu profesionalism, având în vedere particularitatile acestei institutii penale.

PLÂNGEREA PREALABILA si RETRAGEREA ACESTEIA

1.    Plangerea prealabila

A.    Concept si caracterizare

Potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala în vigoare (art.221) si ale noului Cod de procedura penala (art.288), organul de urmarire penala este sesizat prin plângere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu când afla pe orice cale ca s-a savârsit o infractiune.
Pe lânga aceste moduri generale de sesizare, Codul de procedura penala instituie si unele moduri speciale de sesizare a organelor de urmarire penala în care se includ plângerea prealabila, sesizarea sau autorizarea autoritatii si manifestarea dorintei guvernului strain, care opereaza numai în cazurile în care legea prevede un asemenea mod special de sesizare.
Plângerea prealabila poate fi definita ca fiind un mod special de sesizare a organelor de urmarire penala si consta în actul procesual penal, prin care persoana vatamata printr-o infractiune îsi manifesta vointa de a fi tras la raspundere penala faptuitorul, act fara de care nu poate deveni incidenta legea penala si, ca urmare, nu poate începe si nici continua urmarirea penala.
În Codul penal în vigoare  (art.131) si în  noul Cod penal (art.157 si art.158) sunt prevazute drept cauze de înlaturare a raspunderii penale atât lipsa plângerii prealabile, cât si retragerea  acesteia, în acele cazuri în care legea penala prevede necesitatea unei asemenea plângeri pentru promovarea actiunii penale. În cazul acestor infractiuni, daca lipsa plângerii prealabile împiedica punerea în miscare a actiunii penale, pentru a începe urmarirea penala devine indispensabila introducerea unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata la organul de urmarire penala, deoarece astfel dispare obiectul urmaririi penale de a trimite în judecata pe faptuitor.

B.    Natura juridica a plângerii prealabile

Plângerea prealabila are o natura juridica mixta, fiind o institutie atât a dreptului penal, cât si a dreptului procesual penal.
Codul penal în vigoare prevede ca actiunea penala se pune în miscare numai la plângerea prealabila  a persoanei vatamate în cazul urmatoarelor infractiuni:
•    Lovirea sau alte violente (art.180);
•    Vatamarea corporala (art.181);
•    Vatamarea corporala din culpa [(art.184 alin.(1) si alin.(3)];
•    Violarea de domiciliu (art.192 alin.(1);
•    Violarea secretului corespondentei (art.195);
•    Divulgarea secretului profesional (art.196);
•    Violul (art.197 alin.(1) );
•    Furtul simplu sau calificat savârsit de un membru de familie (art.210);
•    Abuzul de încredere (art.213);
•    Gestiunea frauduloasa (art.214);
•    Distrugerea (art.217 alin.(1);
•    Abandonul de familie (art.305);
•    Nerespectarea masurilor privind încredintarea minorilor (art.307);
•    Tulburarea folosintei locuintei (art.320);
Unele infractiuni supuse plângerii prealabile sunt prevazute de legi cu dispozitii penale [de exemplu Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat – art. 27 alin .(2) si (4)].
În unele legi cu dispozitii penale se prevede ca, pentru anumite infractiuni, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate (de exemplu, potrivit dispozitiilor art.26 din Legea nr.191/2003 privind infractiunile la regimul transportului naval, actiunea penala pentru infractiunea de lovire a superiorului de catre inferior se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate).
Noul Cod penal, preconizat a intra în vigoare la începutul lunii februarie  2014, prevede ca actiunea penala se pune în miscare numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate în cazul urmatoarelor infractiuni:
•    Lovirea sau alte violente (art.193);
•    Vatamarea corporala din culpa (art.196);
•    Amenintarea (art.206);
•    Hartiurea (art.208);
•    Violul (art.218 alin.(1) si alin.(2));
•    Agresiunea sexuala (art.219);
•    Hartuire sexuala (art.223);
•    Violarea de domiciliu (art.224);
•    Violarea sediului profesional (art.225);
•    Violarea vietii private (art.226),
•    Divulgarea secretului profesional (art.227);
•    Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabila (art.231),
•    Gestiunea frauduloasa (art.242);
•    Distrugerea (art.253 alin.(1) si alin.(2);
•    Tulburarea de posesie (art.256);
•    Asistenta si reprezentarea neloiala (art. 284);
•    Violarea secretului corespondentei (art.302);
•    Abandonul de familie (art.378);
•    Nerespectarea masurilor privind încredintarea minorilor (art.379);
•    Împiedicarea exercitarii libertatii religioase (art.381).

Dupa cum se observa din mentionarea infractiunilor pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate potrivit atât Codului penal în vigoare, cât si noului Cod penal, rezulta, pe de o parte, faptul ca în noul Cod penal  exista un numar mai mare de infractiuni decât în Codul penal în vigoare la care statul a înteles sa renunte  la dreptul sau de monopol în exercitarea actiunii penale în favoarea persoanei vatamate, iar, pe de alta parte,  ca aceste infractiuni au un grad mai redus de pericol social, si, totodata privesc interese cu implicatii personale sau de familie care ar putea fi afectate daca s-ar declansa actiunea penala fara acordul celor vatamati.
În legatura cu reglementarea plângerii prealabile, în Codul penal în vigoare [(art.131 alin.(3) si alin.(4)] si a noului Cod penal [(art.157 alin.(2) si alin.(3)], trebuie subliniat caracterul indivizibil al acesteia, care produce extinderea plângerii prealabile peste vointa partii vatamate. Astfel, în cazul în care o fapta a produs o vatamare mai multor persoane, raspunderea penala a faptuitorului este antrenata chiar daca plângerea prealabila provine numai de la una dintre persoanele vatamate ceea ce înseamna o indivizibilitate activa a plângerii prealabile; daca la savârsirea infractiunii au participat mai multi faptuitori, plângerea prealabila introdusa împotriva unuia  dintre ei atrage raspunderea penala pentru toti participantii la acea infractiune – indivizibilitate pasiva.

Ca institutie a dreptului procesual penal, plângerea prealabila a fost reglementata sub doua ipostaze: lipsa plângerii prealabile si retragerea acesteia, si constituie una dintre cauzele de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale si a exercitarii acesteia; lipsa plângerii prealabile constituie un caz de împiedicare a începerii urmaririi penale, un caz de încetare a ei.
În ambele ipostaze, plângerea prealabila constituie o conditie pentru începerea si desfasurarea procesului penal, respectiv o conditie pentru începerea sau efectuarea urmaririi penale, pentru aplicarea unei pedepse.

C.    Conditiile de fond si de forma pentru ca plângerea prealabila sa constituie premisa pentru începerea si continuarea procesului penal

a)    Titularul plângerii prealabile poate fi numai persoana vatamata în cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plângere. Aceasta conditie îsi gaseste reglementarea în art 297 alin.(1) din Codul de procedura penala în vigoare si în art.295 alin.(1) din noul Cod de procedura penala.
Persoana vatamata printr-o infractiune poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica în ipoteza în care aceasta din urma a suferit o vatamare printr-o infractiune pentru care legea conditioneaza  raspunderea penala de plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Daca persoana vatamata a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidata, înainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plângerii, actiunea penala poate fi pusa în miscarea din oficiu [art.157 alin.(5)] noul Cod penal.

b)    Termenul de introducere a plângerii prealabile
Potrivit dispozitiilor art. 284 Cod procedura penala în vigoare, în cazul infractiunilor pentru care  legea prevede ca este necesara o plângere prealabila aceasta trebuie sa fie introdusa în termen de 2 luni din ziua în care persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul.
Pentru interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art.284 din Codul de procedura penala în vigoare, I.C.C.J. prin Decizia nr.10/2008 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general  al Parchetului de pe lânga I.C.C.J. si a decis ca în cazul infractiunilor continuate sau continue, termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile curge de la data la care persoana vatamata  sau persoana îndreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

Termenul de 2 luni expira, potrivit art. 186 C.pr.pen.la sfârsitul zilei corespunzatoare celei de  a doua luni; daca aceasta zi cade într-o luna ce nu are zi corespunzatoare,  termenul expira în ultima zi a acelei luni. Când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucratoare, termenul expira la sfârsitul primei zile lucratoare care urmeaza.
Plângerea prealabila este socotita în termen, chiar daca a fost înregistrata de organul de urmarire penala dupa expirarea tremenului,  daca a fost depusa înauntrul termenului de un detinut la administratia locului de detinere, de un militar la unitatea sa militara sau  a fost înregistrata la posta ca scrisoare recomandata. Dovada depunerii în termen se face prin adeverinta de la unitatea care a înregistrat plângerea sau prin recipisa oficiului postal. Plângerea prealabila introdusa gresit la organul de urmarire penala necompetent, dar în termen de 2 luni, este considerata  valabila si este trimisa spre solutioanre organului de urmarire penala competent (art.285 C.proc.pen.).
Potrivit prevederilor art.296 din noul Cod de procedura penala, termenul de introducere a plângerii prealabile este de 3 luni din ziua în care persoana vatamata a aflat despre savârsirea faptei. Daca persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data la care persoana îndreptatita a reclama a aflat despre savârsirea faptei.
În ipoteza în care plângerea prealabila este formulata împotriva reprezentantului legal al unui minor sau al unui incapabil, termenul de 3 luni curge de la data numirii unui alt reprezent.
c)    Continutul plângerii prealabile. Este prevazut în art. 283 din Codul de procedura penala în vigoare si în art.295 alin.(3) din noul Cod de procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art.283 din Codul de procedura penala în vigoare plângerea prealabila trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca partea vatamata se constituie parte civila si, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
În art.289 din noul Cod de procedura penala la care face trimitere art.295 alin.(3) din acelasi Cod cuprinsul plângerii prealabile este mai clar, mai precis  determinat, aratând ca plângerea prealabila trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul titularului, descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii, precum si indicarea faptuitorului si mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute. Plângerea prealabila se poate face personal sau prin mandatar, care trebuie sa fie special, iar procura ramâne atasata plângerii. Daca plângerea prealabila este facuta în scris, trebuie semnata de persoana vatamata sau de mandatar.
Plângerea în forma electronica îndeplineste conditii de forma numai daca este calificata prin semnatura electronica în conformitate cu dispozitiile legale.
Plângerea formulata oral se consemneaza într-un proces verbal de catre organul care o primeste.
d)    Organul de urmarire penala la care se introduce plângerea prealabila. Plângerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
Prin urmare, plângerea prealabila se adreseaza organului competent sa efectueze urmarirea penala daca faptuitorului  are o anumita calitate. În afara de infractiunile savârsite de persoana cu o anumita calitate, plângerea prealabila se introduce la organul de cercetare penala sau la procurorul competent teritorial; pentru procurori nu se pune problema competentei dupa materie, deoarece infractiunile supuse plângerii prealabile sunt de competenta judecatoriei.

D.    Lipsa plângerii prealabile. Neîndeplinirea conditiilor sus-mentionate de valabilitate a plângerii prealabile atrage înlaturarea raspunderii penale. Aceasta este solutia în cazul în care plângerea penala nu este formulata  în termen sau este facuta fara respectarea conditiilor de forma de catre persoana vatamata.
Asemenea situatii echivaleaza cu lipsa plângerii, astfel ca organul de urmarire penala va dispune, dupa caz, neînceperea urmaririi  penale ori încetarea urmaririi penale. Tot astfel, plângerea prealabila se va considera inexistenta daca a fost facuta de o alta persoana fara un mandat special din partea persoanei vatamate.

E.    Retragerea plângerii prealabile. Caracterizare. Retragerea plângerii prealabile constituie o manifestare  de vointa, a persoanei vatamate în conditiile unei exprimari libere  si constiente asupra  consecintelor juridice ale acesteia. Retragerea plângerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata, sa priveasca ambele laturi, penala si civila, a cauzei, neputându-se înlatura raspunderea penala a inculpatului sub vreo conditie viitoare. Retragerea plângerii prealabile poate avea loc si în cazul judecarii cauzei, precum si în caile extraordinare de atac, daca în cazul admiterii cailor extraordinare de atac hotarârea definitiva atacata a fost desfiintata urmând a se pronunta o noua hotarâre.
Retragerea plângerii prealabile are efecte irevocabile; odata retrasa plângerea, nu mai poate fi formulata o noua plângere  cu privire la aceeasi fapta. Învinuitul sau inculpatul poate solicita  continuarea procesului penal pentru a se dovedi nevinovatia, caz în care se va dispune scoaterea de sub urmarire  penala ori achitarea, daca se dovedeste ca nu se face vinovat  de savârsirea infractiunii sesizate prin plângerea prealabila.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restrânsa, retragerea se face cu încuviintarea persoanelor prevazute de lege.
În practica judiciara, în mod corect s-a decis, ca în ipoteza în care partea vatamata nu a facut o declaratie expresa de retragere a plângerii, ci a aratat ca nu cere condamnarea inculpatului, dar staruie în obligarea acestuia la plata despagubirilor civile, aceasta înseamna ca retragerea plângerii nu a fost totala si neconditionata, deci nu este de natura sa-si  produca efectele juridice  în sensul înlaturarii raspunderii penale a inculpatului; ca urmare nu constituie temei al încetarii procesului penal.

Asa cu am aratat, în perspectiva, noul Cod de procedura penala (ce se preconizeaza a intra în vigoare cel mai târziu la 1 februarie 2014)  face referire expresa la mediere, producându-se în acest fel o aliniere la legislatia europeana care încurajeaza solutionarea conflictelor pe cale amiabila:
”Art.16 – Cazurile care împiedica punere în miscare si exercitarea actiunii penale:
(1)    Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata daca:
g)    A fost retrasa plângerea prealabila în cazul infractiunilor pentru care  retragerea acesteia înlatura raspunderea penala, a intervenit împacarea ori a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii”;

”Art.23. Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile.
(1)    În cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila  si partea responsabila civilmente pot încheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii”.

”Art.81. Drepturile persoanei vatamate
În cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:
i)    Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege”.

” Art.83. Drepturile inculpatului.
În cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:
g)    Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege”.

”Art. 111. Modul de audiere a persoanei vatamate
(2)    Persoanei vatamate i se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
b)    dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege .

” Art.312. Cazurile de suspendare
(3)    Suspendarea urmaririi penale de dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii”.

” Art.315. Clasarea.
(1)     Clasarea se dispune când:
b)    Nu se poate pune în miscarea actiunea penala sau aceasta nu mai poate fi exercitata întrucât exista unul dintre prevazute de art.16 alin.(1)”.

” Art.332. Cazurile de reluare a urmaririi penale.
(1)    Urmarirea penala este reluata în caz de:
a)    Încetare a cauzei de suspendare” (n.n.cum este si cazul medierii);

”Art. 367 Suspendarea judecatii”
(6)    Procesul penal se reia din oficiu de îndata ce inculpatul poate participa la judecata sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii”.

”Art.396 Rezolvarea actiunii penale.
(6)     Încetarea procesului penal se pronunta în cazurile prevazute la art.16 alin.(1) lit.e) – j).”

” Art.486. Solutionarea actiunii civile
(1)    În cazul în care între parti s-a încheiat tranzactie sau acord de mediere cu privire la actiunea civila, instanta ia act de aceasta prin sentinta”.

Solutionarea pe cale amiabila a conflictelor în materie penala, prin mediere, este si va fi tot mai recomandata de organele de urmarire penala si de instanta de judecata,  datorita avantajelor certe pe care le  are:

1)    Avantaje pentru organele de urmarire penala si instante:
a)    Degrevarea organelor de urmarire penala si  a instantelor  de multe dintre cauzele instrumentate si judecate;
b)    Reducerea volumului de lucru existent în prezent, reducerea numarului de cauze, reducerea termenelor de solutionare a cauzelor aflate în cercetare sau pe rolul instantei,
c)    Reducerea cheltuielilor judiciare;
d)    Crearea conditiilor pentru cresterea calitatii actului de justitie prin concentrarea pe dosarele complexe;
e)    Reducerea cauzelor solutionate de instantele de apel si recurs.

2)    Avanzaje pentru partile aflate în conflict:
a)    Implicarea voluntara, activa si nemijlocita a partilor în procesul de mediere, respectiv în gasirea unei solutii durabile, convenabile turturor partilor;
b)    Reducerea ostilitatii ;
c)    Rezolvarea mai rapida a disputei, cu reducerea costurilor si a timpului, cu reducerea stresului aferent;
d)    Flexibilitatae procedurii de mediere;
e)    Confidentialitatea, evitarea disconfortului expunerii în public.
f)    Crearea unor conditii optime pentru a ramâne, eventual, între parti o relatie buna.

Share →